Sunt cult! Am citit operele lui Socrate

         

                   

Sunt persoane şi persoane. Oameni remarcabili, care te fac să îţi doreşti să fii o persoană mai bună şi o categorie care, nu neaparat că scot tot ce-I mai rău din tine, dar cu siguranţă că te fac să îl contempli adânc.

Cultura goală, substituită doar de tupeu şi vulgaritate e un virus fără vaccin. Unii totuşi insistă să îşi susţină inteligenţa şi îi aprob.  La urma urmei şi cimpanzeii sunt inteligenţi, măgarii de asemenea.  Ideea e că diferă gradul: poate fi la un nivel ridicat sau, în multe cazuri, subunitar.

Am auzit recent de la cineva că ar fi citit operele lui Socrate. M-am mirat puţin, dat fiind că Socrate nu a scris în realitate nimic şi am refuzat ideea că tocmai în ziua în care nu m-am uitat la ştiri să aibă loc această excepţională descoperire-operele lui Socrate. Şi oricum, chiar dacă acest lucru ar fi fost adevărat, aveam oarecare dubii că interlocutorul meu ar fi fost capabil să citească aşa de rapid (sau să citească) : ))

 Oricum această conversaţie a avut efectul unui bărbat, întâi m-a amuzat şi pe urmă m-a intristat. Am început să înţeleg că cele mai dure dovezi de prostie se fac din fobia de ridicol. Mulţi vor să se pretindă mai inteligenţi decât sunt şi de aceea o dau în bară. Văzusem şi la „Savarina de week-end” exemple similare; persoane care, nedorind să recunoască faptul că nu aveau nici cea mai vagă idee despre ce vorbea Don Machiavelli îi dădeau totuşi curs conversaţiei în speranţa că nu se va prinde nimeni de adevăr. La întrebarea „Sunteţi de acord cu căsătoriile între heterosexuali?”, majoritatea celor intervievaţi au răspuns „Nu!”

 Motivul? Deşi nu ştiau ce înseamnă au preferat să presupună că e vorba de homosexuali, decât să întrebe. Cam asta fac mulţi indiferent de context; merg înainte legaţi la ochi, poate, poate reuşesc să găsească ieşirea (din conversaţie) fără să se accidenteze (să se facă de cacao).

 Greşit!

Aici intervine cu adevărat penibilul şi părerea mea, fundamentala cauză a prostiei, faptul că nu întrebi. „Ok! Sunt complet pe dinafara subiectului, dar măcar am curajul să recunosc asta, şi chiar vreau să ştiu despre ce naiba vorbeşti!”

Adevărata eroare umană e momentul în care persoana debitează o abominaţie de-ţi ţiuie urechile, nu acceptă să fie corectată şi finalizează şi cu „Ce proşti sunt unii!” 

Într-adevăr, unii sunt proşti, alţii sunt cretini!

  Socrate a fost considerat cel mai inteligent om datorită faptului că şi-a recunoscut prostia. Indiferent ce nivel are IQ-ul tău, nu se poate să nu ai anumite lacune. Fiecare persoană deşteaptă are anumite doze de prostie, dovada e faptul că nu-i persoană ce nu a făcut gafe la un moment dat în viaţă.